IA-ȚI SUFLAREA ÎNAPOI!

de Preot Sorin Croitoru

Nu e pace fără Tine..
Și cum poate ca să fie?
Cine pregătește cerul
Pentru cânt de ciocârlie?..

Cine fugărește norii,
Punând capăt la furtună?
Cine amuțește norul
Când e supărat și tună?..

Domnul păcii, Domnul milei,
Lucrător neobosit,
Dacă nu-Ți răspund iubirii,
Eu degeaba am trăit..

Să mă iei din viața asta
De nu vreau să Te iubesc,
Căci nu-Ți merită suflarea
Cei ce nu Te prețuiesc!

Nu mă ține-'n viața asta,
Ia-Ți suflarea înapoi,
Dacă Îți resping iubirea
Ce-o îndrepți.. mereu.. spre noi..
amin -

"Care dintre ele esti tu?"

O tanara a mers la mama ei si i-a povestit despre viata sa si despre lucrurile grele pe care le are de infruntat. Nu mai putea, vroia sa se dea batuta. Se saturase sa se tot lupte si sa se chinuie. Se parea ca ori de cate ori reusea sa rezolve o problema, alta noua isi facea aparitia.

Mama ei o duse in bucatarie. A umplut 3 vase cu apa si le-a pus pe fiecare la foc. In scurt timp apa din ele a inceput sa fiarba. In primul vas a pus morcovi, in al doilea oua, iar in ultimul vas cafea macinata. Le-a lasat sa fiarba fara sa scoata nicio vorba.

Dupa 20 minute a oprit focurile. A pescuit morcovii si i-a pus intr-un bol. A scos afara ouale si le-a pus intr-un bol. Apoi a scos cu un polonic si cafeaua si a pus-o in al treilea bol.

Intorcandu-se spre fata ei a intrebat-o:
"Spune-mi ce vezi?"

"Morcovi, oua si cafea", a raspuns ea.

Mama ei a adus-o mai aproape si a rugat-o sa ia morcovii in mana si sa-i spuna ce simte. Fata a facut ce i se ceruse, si a remarcat ca acestia sunt moi. Apoi mama ei a rugat-o sa ia un ou si sa-l curete de coaja. Facand aceasta, fata a observat ca oul este acum tare. In final, mama a rugat-o sa sorbeasca din cafea. Fata zambind a savurat o inghititura din cafeaua cu o aroma imbietoare.

Curioasa, a intrebat-o pe mama ei: "Ce inseamna toate acestea, mama?"

Mama ei i-a explicat ca toate cele 3 lucruri au avut parte de aceeasi adversitate, apa fiarta. Fiecare dintre ele a reactionat insa diferit.

Morcovii au fost la inceput tari, puternici si neinduplecati. Dar apa fiarta i-a inmuiat si au devenit slabi.

Oul a fost fragil. Coaja lui subtire i-a protejat lichidul interior, dar dupa ce a fiert continutul sau s-a intarit.

Boabele de cafea macinate au fost unice. Dupa ce au fost fierte, ele au schimbat apa.

"Care dintre ele esti tu?" si-a intrebat fiica. "Cand adversitatea bate la usa ta, tu cum raspunzi? Esti un morcov, un ou sau un bob de cafea?"

Gandeste-te si tu: Care sunt eu?

Sunt morcovul care pare puternic, dar durerea si adversitatea ma fac sa imi pierd puterile, sa devin fragil.

Sunt oul care porneste la drum cu o inima maleabila, care se schimba cu caldura? Am un spirit fluid care dupa o moarte, o despartire, probleme financiare sau alte greutati se aspreste? Exteriorul meu e mereu acelasi, dar in interior zace o inima impietrita?

Sau sunt precum boabele de cafea? Atunci cand apele devin fierbinti reusesc sa schimb situatiile din jurul meu si sa dau tot ce am mai bun din mine?

In timpurile in care intunericul si esecurile primeaza, te poti ridica la un alt nivel? Cum faci fata adversitatii? Esti un morcov, un ou sau o boaba de cafea?

Poate ca ai parte de destula bucurie care sa te faca dulce, de suficiente incercari care sa te faca puternic, de suficienta tristete care sa te faca uman si de suficienta speranta ca sa te faca fericit.

Cei mai fericiti oameni nu au neaparat cel mai bun sau cel mai mult din toate; dar ei stiu sa beneficieze din plin de tot ceea ce le apare in cale. Cel mai luminos viitor va avea intotdeauna la baza un trecut uitat, nu poti inainta in viata pana cand nu lasi la o parte esecurile si suferintele din trecut.

Atunci cand te-ai nascut, tu plangeai si toti cei din jurul tau radeau. Traieste-ti viata astfel incat la finalul ei tu sa fii cel care rade si toti cei din jurul tau sa planga. 

ULTIMA DORINȚĂ

                                                     

         De preot

 Sorin Croitoru

Când o să dorm în cimitir,
Sătul de viața zbuciumată,
Aș vrea un rug de trandafir
De specie înmiresmată.

Să nu opriți această floare,
De va dori ca să se suie
În semn de ultimă onoare,
Pe crucea care-o să se puie!

Deși din trupul sub țărână
Doar oase albe-or să rămâie,
Aș vrea o dată-'n săptămână
Să simt mireasmă de tămâie.

Doar Providența Cea Divină
Ne știe dinainte soarta:
Aș vrea ca-'n groapa mea să vină
Când va muri și ea, consoarta..

Pe cei ce au știut să-'mpartă
În viață bucurii, durere,..
N-ar trebui să îi despartă
Nici moartea, pân' la Înviere!

Eu sper cu-a Domnului putere,
Virtutea-'ntreagă să rămână..
Atunci și noi la Înviere,
Ne-om ține iar cuminți de mână..
amin

CAD PĂSTORII..

de Preot Sorin Croitoru 

Cum îi plânge Domnul nostru
Pe Păstorii care cad,
Căci îi vede-'n veșnicie
Cum se chinuiesc în iad..

Oare tatăl n-o să plângă
Când se-'mbolnăvesc feciorii?
Oare Domnul n-o să plângă
Când se duc în iad, Păstorii?..

Suntem oameni, Doamne Sfinte,
Suntem Iude câteodată,
Suntem Petru ce trădează
Calea cea adevărată..

Să ne ierți pentru cădere 
Și pentru neridicare,
Că nu mai găsim muștarul
Care mută munții-'n mare!

Doamne Sfinte, să ai milă
De Păstorii care cad,
Dă-le duh de pocăință,
Ca să nu ajungă-'n

OGORUL

Trăia odată un om care avea trei fii pe care îi iubea foarte mult. Nu era bogat, dar câştigând ceva bani din munca sa cinstită, pe lângă altele, reuşi să-şi cumpere şi un mic ogor. Când a ajuns la adânci bătrâneţi, îşi spuse el: "Oare căruia dintre copiii mei să-i las ogorul? Am să-l las aceluia care se va dovedi mai înţelept, iar celorlalţi le voi lăsa restul proprietăţii mele".

Şi i-a pus la încercare. I-a chemat pe toţi trei lângă patul său, din care nu se mai putea scula, şi le-a zis: "Iată, vă dau câte zece lei la fiecare. Casa noastră are o singură cameră şi e goală. Cine reuşeşte să umple mai mult camera cu lucruri cumpărate cu aceşti bani, acela va primi ca moştenire ogorul". Toţi trei au plecat după cumpărături. Fiul mai mare a cumpărat un snop de paie; al doilea un săculeţ cu pene şi fulgi. Fiul mai mic a cumpărat o lumânare şi o cutie de chibrituri.

A doua zi, toţi trei feciorii s-au adunat în camera bătrânului aducând fiecare ce cumpărase. Cel mai mare a împrăştiat snopul de paie, dar abia a umplut un colţ de cameră. Al doilea a împrăştiat penele şi fulgii, dar abia a umplut un sfert de cameră. Tatăl era foarte nemulţumit. În sfârşit, copilul cel mai mic se aşeză în mijlocul odăii, scăpără chibritul, aprinse lumânarea şi lumina ei umplu toată încăperea. Tatăl a fost foarte impresionat de această lumină. De aceea i-a lăsat lui moştenire ogorul, întrucât se dovedise a fi cel mai înţelept.

Aşa să facem şi noi, dacă vrem să moştenim “ogorul” Tatălui. Să aprindem cât mai des lumânarea şi căndeluţa, dar şi inima cu flacăra credinţei şi focul rugăciunii, şi să umplem de lumină nu numai locuinţa noastră, ci şi odăile întunecate ale altora. “Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, aşa încât să vadă faptele voastre cele bune şi să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri” (Mt. 5,16). Amin!

FRATELE DE MANĂSTIRE

        "Unui tanăr i s-a părut că cel mai bun lucru din viata lui este să se călugărească. Si fiindcă altă manăstire nu era pe acolo, s-a dus la Manăstirea Tăcerii. Cand a ajuns acolo, părintele staretu i-a zis: - Poti rămane cat vrei aici la manăstire cu o singură conditie: nu vorbesti nimic decat dacă te intreb eu. Trecand un an de cand fusese primit ca frate, părintele staret l-a cheamat si i-a zis: - Acum poti să spui doar două cuvinte.

- PATUL TARE! - A, bine, voi pune sa ti-l schimbe. Dupa incă un an staretul iar l-a cheamat să vorbească:

- A mai trecut un an, acum poti să mai zici două cuvinte.

- MANCAREA RECE!

- A, bine, o să se rezolve. A mai trecut un an si l-a chemat din nou parintele staret:

- Ai din nou dreptul la doua cuvinte.

- EU RENUNT!

- Asta-i cel mai bun lucru, fiindcă de trei ani de cand esti aici ca frate de manăstire, n-ai facut altceva decat să te plangi, să cartesti si să te răzvrătesti!"

Asadar, iubitii mei: Toate sa le faceti fara de indoială si fără de carteală" (Filipeni 2:14").

                                                                                                      Preot Ioan.   

Milostenia...

Un preot povestea din memoriile sale din tinereţe : Într-o iarnă grea făcusem într-o zi o cale de mai multe ore pe jos. Învins de foame şi oboseală, mă culcasem în zăpadă şi în curând căzui într-o toropeală. Deodată mă simţii cuprins de două braţe puternice şi fusei ridicat în trăsură. Apoi mi se dădu ceva de mâncare şi băutură spre a mă întări şi fusei depus în cea mai apropiată comună.

        Un căruţaş fu cel care îmi salvă viaţa. Îi mulţumii din inimă şi voiam să-i dau o răsplată bănească. Dar el respinse cu indignare. Atunci spune-mi cel puţin numele dumitale, îl rugai eu, dar el răspunse : Precum văd, dumneata eşti preot. Spune-mi, te rog, cum l-a chemat pe samarineanul milostiv?

        La aceasta îi rămăsei dator cu răspunsul.

PRIETENIE CU ORICE PRET!

Un cal deprimat se tolaneste pe jos şi nu mai vrea pentru nimic în lume să se ridice. Stăpânul disperat, nereuşind să-l convingă să se ridice, chemă veterinarul. Acesta sosi imediat, examină animalul şi zice:
- Aaaa, e foarte grav, singura soluţie sunt aceste pastile pe care i le vei da câteva zile; dacă nu reacţionează, trebuie eutanasiat.
Porcul a auzit totul şi fuge la cal:
- Ridică-te, altfel se sfârşeşte rău!!!
Dar calul nu reacţionează şi dă încăpăţânat din cap. A doua zi, veterinarul vine din nou să vadă efectul pilulelor:
- Nu reacţionează, mai aşteptăm o zi, dar cred că nu sunt speranţe!
Porcul auzind tot, fuge din nou la cal:
- Trebuie să te scoli, altfel vei păţi mari necazuri!
Dar calul, nimic! A treia zi, constatând lipsa progreselor, veterinarul îi cere stăpânului:
- Du-te după carabină, a venit timpul să-l scăpam pe bietul animal de chinuri!
Porcul fuge disperat la cal:
- Trebuie să reacţionezi, e ultima ocazie, te rog, ăştia sunt gata să te omoare!
Calul se ridică, se scutură, face câteva mişcări de dans, o ia la fugă în galop şi sare câteva obstacole. Stăpânul, care ţinea mult la calul său, foarte fericit, îi spune veterinarului:
- Mulţumesc mult, eşti un medic minunat, ai făcut un miracol! Trebuie neapărat să sărbătorim evenimentul! Haide să tăiem porcul şi să facem o masă mare!

ASA SE INTAMPLA SI CU NOI, DE MULTE ORI FACAND BINE, TE TREZESTI CA TI-AI FACUT TIE RAU..

UNDE ESTI, DOAMNE?...

  "Un tanar a fost inrolat in armata sovietică (pe timpurile URSS) şi a fost repartizat intr-un detasament unde majoritatea erau musulmani si necredinciosi. Baiatul a fost crescut de parinti in credinta crestin ortodoxa si in armata a mers purtand la gat o cruciulita. Cand ceilalti au observat prezenta crucii, au incercat sa-l oblige s-o scoata. A fost batut, umilit, dar nu a permis sa i se scoata crucea. Daca au inteles ca nu-l pot infrange pe aceasta cale, l-au obligat sa faca cele mai injositoare si grele munci. El incerca sa-si pastreze credinta si sa nu cedeze. Intr-o noapte, semidezbracat, pe o ploaie rece, a fost obligat sa descarce un camion cu carbune. I s-a interzis sa mearga la culcare pana va finisa. Dupa cateva ore de munca, obosit si inghetat, s-a asezat pe pamant si a inceput sa planga: - Doamne, unde esti? Te iubesc atat de mult, stiu ca si tu ma iubesti, dar de ce nu ma ajuti? Sunt gol, murdar, inghetat si ud leoarca. De ce nu esti aici cu mine? - Sunt cu tine! - a auzit un raspuns. A privit in jur, dar, nimic. - Unde, esti Doamne? - Chiar jos, la picioarele tale, sunt si mai gol, si mai murdar, si mai inghetat si mai ud decat tine. Baiatul a privit in jos si a vazut un ziar, intr-adevar ud şi murdar. L-a deschis si a vazut o icoana a Mantuitorului. A incercat sa doseasca ziarul, apoi l-a uscat şi a decupat icoana, a incleiat-o pe un cartonas si o pastra ca pe cel mai de pret odor. Dupa cum a marturisit el insusi, aceasta icoana i-a fost de mare ajutor si atunci, dar si cand a revenit acasa.
   Noi, cata evlavie avem fata de Sfintele icoane si Sfanta Cruce? Astazi, avem foarte multe icoane si cruci, dar prea putina dragoste atat fata de ele, cat si fata de Dumnezeu".