IISUSE, IISUSE!

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

                      

de Preot Sorin Croitoru

Mult îmi place Acatistul
Domnului Iisus Hristos
Fiindcă-n el se tot repetă
Numele cel preafrumos:

“Iisuse”, “Iisuse”,
Îl rostesc de zeci de ori,
Inima în mine saltă
Și se umple de fiori!

Dulci sunt zahărul și mierea,
Dar mai dulce decât ele
Este Numele pe care
Eu îl chem în vremuri grele.

Bune-s vinul și horinca,
Însă Numele cel sfânt
Îmi aduce-o bucurie
Cum nu-i alta pe pământ.

De-l rostești cu nepăsare,
Doi de “i”, doi “s” și-un “u”,
În adâncul firii tale
Mare lucru nu simți tu,

Dacă însă cu credință
Și evlavie-l rostești,
O să simți în suflet, frate,
Bucurii duhovnicești.

Mie, sincer, mi se-întâmplă
Chiar așa precum vă spun,
Pentru mine nu există
Altceva la fel de bun.

“Iisuse”, “Iisuse”,
Te strig suspinând de dor,
Vino și rămâi la mine,
Bunule Mântuitor!
amin

CÂND PESTE OM COBOARĂ HARUL

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

                     

de Preot Sorin Croitoru

 
Când peste om coboară harul,
Atunci când viața l-a smerit,
El plânge-n sine ca tâlharul,
Fiind în inimă rănit:

"O, nu mă lepăda, Iisuse,
Când slava Ți-o vei arăta,
În rândul gloatei nesupuse,
Ci pune-mă de-a dreapta Ta!

De mi-ai bătut cândva la poartă
Și Te-am lăsat flămând în drum,
Te rog, Stăpânul meu, mă iartă
Și vino iar să bați acum!

Cămara, iată, este plină
Și vreau cu Tine s-o golesc,
I-aștept pe frații Tăi să vină,
Căci vreau acum să Te hrănesc!

De ai zăcut, răpus de boală,
Și nici nu mi-a păsat că zaci
Căci inima mi-era prea goală
Și nu-mi păsa pe-atunci ce faci,

Să-mi zici, Iisuse-n ce spitale
Te chinuiești și-acum, zăcând
Însingurat și plin de jale,
Că vreau să vin cât mai curând!

Iar de ai așteaptat vreodată,
Fiind un biet copil orfan,
Să mă comport precum un tată,
Și tot ai așteptat în van,

Eu Îți promit, Iisuse Sfinte,
Că de-o să vii în viața mea,
Te voi primi ca un părinte
Și loc o să-Ți găsesc în ea!"

Când harul peste om coboară,
Căci viața aspră l-a smerit,
Începe sufletul să-l doară
Și înțelege ce-a greșit

Și-atunci promite să își spele,
La fel cum a făcut Zaheu,
Din ale vieții multe rele,
Trăind cum cere Dumnezeu..

PALMA NEVĂZUTĂ

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!



de Preot Sorin Croitoru

Povestea la cunoștințe mai demult un om de seamă
Cum că în copilărie se pusese pe fugit
Împreună cu-n prieten, fără nici un fel de teamă,
Nu prin curte, cum se face, ci-n lăcașul cel sfințit,

Când deodată-l pălmuiește din senin, așa, o mână,
(În biserică nu-i nimeni, numai el și-al său amic..),
O "pălmuță" care are să îl doară-o săptămână
Fiindcă, după cum spusese, el era destul de mic..

Și aude și o voce: "Nu îți e rușine, oare,
Să te fugărești prin fața Fiului lui Dumnezeu?..
Palma asta peste față, care-atât de rău te doare,
De la mine ai primit-o, căci Iisus e Fiul meu"!

Vrednică-i de-a fi crezută întâmplarea cu pricina,
Căci acel ce-a povestit-o e un doctor serios.
De aici noi înțelegem cât de mare ne e vina
Când umblăm fără sfială chiar prin fața lui Hristos..

Maica Domnului privește la acei ce fără teamă
Umblă cam "în bășcălie" prin lăcașul cel sfințit..
Se mai supără pe unii, după cum băgăm de seamă
Că s-a supărat pe puștiul ce apoi l-a pedepsit..

Învățați-vă copiii prin biserici să nu fugă,
Fiindcă ne-adunăm în ele ca să ne rugăm frumos,
Însă cum să se ridice către Cer a noastră rugă,
Dacă înșiși rugătorii nu se poartă cuviincios?..

Iată încă o minune care nouă ne arată
Cât de mică e distanța dintre Ceruri și pământ..
Vă îndemn ca să o credeți, fiindcă e adevărată,
Dacă nu, cu tot respectul.. cred că am vorbit în vânt!

Mult ai mai răbdat Tu Doamne

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

de Preot Sorin Croitoru

De la nașterea-Ți smerită

Pân' la lemnul Sfintei Cruci,

Multe-ai mai răbdat Tu, Doamne,

Ca la ceruri să ne duci..

Din poruncă părintească

Tu la oameni ai venit.

Ai venit la ale Tale,

Dar ai Tăi nu Te-au primit!

Lumea s-a zidit prin Tine,

Totuși lumea Te-a urât..

Cunoscând a lumii ură,

Pe pământ ai coborât.

Dușmănit ai fost de oameni

Ca un răufăcător,

Deși Tu ardeai de râvnă

Pentru mântuirea lor..

Neprimit la cald, în case,

Te-ai născut în grajd de boi;

Fost-ai așezat în iesle,

Înfășat în cârpe moi.

A dorit să Te ucidă

Regele cel nemilos,

Pe când Tu, sugar la mama,

Erai Prunc neputincios..

Dus ai fost pe timp de iarnă

În Egiptul strălucit,

Străbătând la sânul Maicii

Drumul fără de sfârșit..

Ai făcut aceeași cale

Din Egipt la Nazaret,

Unde ai crescut cu timpul,

Devenind barbat încet..

Ai lucrat cu hărnicie,

Nefugind de munca grea,

Învățându-ne prin fapte

Să nu ne ferim de ea.

Ai ieșit la misiune,

Dovedind că ești Hristos,

Tu, tâmplarul cel cuminte,

Fiul mamei Cel frumos!

Propovăduind dreptatea,

Îți făceai numai dușmani..

Te priveau cu multă ură

Fariseii cei tirani!

Mulți și-au pus nădejdea-n Tine

Să le fii liberator,

Te-au vrut rege peste dânșii,

Izbăvind al Tău popor.

Când văzut-au că Tu, Doamne,

Numai despre cer vorbeai,

Te-au urât cu mare ură,

Nepăsându-le de Rai.

Unii s-au temut de Tine,

C-ai venit să-i izgonești,

Alții Te-au urât căci, Doamne,

Nu ai vrut să-i izbăvești..

Însă Tu vorbeai de ceruri,

Nu de viața pe pământ;

Ai venit pe el ca Ușă

Către Tatăl Tău Cel Sfânt!

Tu veniseși din vecie,

Luând chipul omenesc,

Să dezlegi a noastră fire

De sub jugul diavolesc.

Da, ai coborât în lume

Nu ca să rămâi în ea,

Ci ca să ne dai puterea

De-a urca în lumea Ta!

Au trecut acele vremuri,

Iesle, Cruce și Mormânt..

Au trecut și Învierea,

Înălțarea-n cerul sfânt..

Ai sfărmat prin Cruce iadul

Și puterea celui rău

Și-ai trimis Mângâietorul

Să lucreze-n locul Tău..

Astăzi noi le-avem pe toate,

Și pe Tine Te avem.

Harul Tău ne dă putere,

Doar să credem și să vrem..

Ai trecut prin toate, Doamne,

Ca la ceruri să ne duci,

De la ieslea cea smerită,

Pân' la lemnul Sfintei Cruci..

MI-E SACUL GREU..

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!




de Preot Sorin Croitoru

 
Mi-e sacul greu de ani pe umăr,
Atâția ani frumoși s-au dus..
Din nou sunt pregătit să număr,
Din nou voi ține cupa sus!

Din nou întreaga omenire
În zece clipe va păși
Peste o linie subțire
Între "ce-a fost" și "ce va fi"..

Ne vom ura cu multă vervă
Un an deosebit de bun,
Dar Anul Nou ce ne rezervă?
Aceasta.. nu pot eu să spun..

Că nu-i a noastră împlinirea
A ceea ce urăm de zor,
Ci e a Tatălui din ceruri
Și a Preabunului Păstor..

Iar Creatorul ne dorește
Nu omenești banalități,
Ci viață care mântuiește
Pe calea sfintei Lui dreptăți!

De-aceea eu, ca simplu preot,
Vă sorcovesc cu gânduri iar,
Urându-vă un an cu pace
Și mai ales, cu.. MULT, MULT HAR!

amin

TREZEȘTE-MĂ DIN SOMNUL GREU!

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!




de Preot Sorin Croitoru

De-o viață sunt începător,
Nu reușesc să urc deloc,
Sau urc puțin, dar iar cobor
Și în final rămân pe loc.

Aceasta pentru că-s legat
Prea mult de cele pentru trup;
Doresc prea multe cu păcat
Și spinii poftelor nu-i rup..

Cuvântul cel dumnezeiesc
În suflet îmi ajunge des,
Dar dacă spinii nu-i plivesc,
Cum ar putea avea succes?..

Degeaba-ncearcă Dumnezeu
Să vadă-n mine chipul Său,
Căci El mă curăță mereu,
Iar eu mă întinez mai rău!

N-ajunge harul lui Hristos
Când nu-i voința de-a lucra,
Când omul rău și păcătos
E mulțumit de starea sa.

Degeaba căutăm prin munți
Duhovnici cât mai competenți,
Cât mai celebri și cărunți,
Când NOI suntem indiferenți..

Cu sila nu ne-om mântui,
Nici vom intra de-a valma-n Rai;
Ori hotărâți ne-om pocăi,
Ori stăm așa, și-atunci e vai!

O, Doamne, Bunule Păstor,
Tu vezi indiferența mea,
Tu vezi că sunt nesimțitor
La toată bunătatea Ta..

Te rog să faci așa cum știi
Să mă trezești din somnul greu,
Ca nu cumva când o să vii
În slava Ta de Dumnezeu

Să mă așezi de-a stânga Ta,
Cu toți cei păcătoși și răi,
Ci eu de-a dreapta să pot sta,
Cu oile și mieii Tăi!
amin

CURAJUL DE A FI CREȘTIN

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!


  

de Preot Sorin Croitoru

 
Îți trebuie curaj de vrei să fii creștin,
Căci Însuși Domnul nostru zicea că-i drum de chin.
Tot El spunea că-n Rai nu-i loc pentru fricoși,
Ci "locul cel de veci" e-un loc de curajoși!

Curajul de a zice: "Iisuse, am greșit!",
Curajul de a plânge în colțul tău smerit,
Curajul de a face, curajul de a cere,
Curajul de-a răbda în foame și-n durere.

Curajul de-a avea mărețe idealuri,
Curajul de-a pluti pe ale vieții valuri,
Curajul de a merge și singur înainte,
Curajul de-a nu crede în tot ce-ți vine-n minte,

Curajul de-a ierta, chiar dacă "n-ai pe cine",
Curajul de a face din când în când și bine,
Curajul de a spune: "Nu merit nici ce am!",
Curajul de a-i pune acestui trup un ham,

Curajul de-a-nfrâna pornirile trupești,
Curajul de-a respinge iubirile prostești,
Curajul de a-ți spune cu hotărâre: "Nu!",
De-a accepta că lumii nu-i ești buricul tu!

Curajul de-a-mpărți din codrul tău de pâine,
Știind că Tatăl nostru te va hrăni și mâine,
Curajul de a spune când altul nu mai poate,
Căci îl zdrobește crucea: "Tu nu ești singur, frate!",

(Ce bucurie, frate, când vei putea să duci
De vei avea curajul, deodată.. două cruci!),
Curajul de a râde, curajul de a plânge,
Curajul de-a-L iubi pe Domnul pân' la sânge,

Curajul ca-n pustiul de ură și-mpietrire
Tu să rămâi o oază de pace și iubire,
Curajul ca în marea de neagră neștiință,
Ca farul cel din noapte să răspândești credință!

Curajul de-a iubi când mulți nu mai iubesc,
Curajul de-a fi înger când mulți se îndrăcesc,
Curajul de-a fi tare, când mulți de frică pier,
Curajul de-a privi în liniște spre cer,

 
De-a fi al lui Hristos când nimeni nu mai crede,
Curajul de-a vedea când nimeni nu mai vede,
De-a fi curat în viață când lumea e murdară,
De-a face Rai în tine, chiar dacă-i iad afară..

 
Curajul de-a-nțelege Divina Rațiune
În binele din lume, în lucrurile bune,
În Universul mare, cu legile-i nescrise,
În pâinea ce hrănește atâtea guri deschise..

Această viață scurtă ni-i dată ca să fie
O luptă curajoasă în drum spre veșnicie.
La Dumnezeu în ceruri cununile-s gătite,
De Însuși Creatorul au fost împodobite!

Cel ce a zis: "Să fie!" și toate s-au făcut,
Iar pe Adam și Eva i-a plăsmuit din lut,
Acela ne așteaptă cu bunătăți cerești
În Raiul desfătării, cu cetele-ngerești!

amin

PLÂNGEA CÂNDVA CU LACRIMI GRELE..

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

de Preot Sorin Croitoru

 
Plângea cândva cu lacrimi grele
În sinea lui un păcătos..
"Mai poți ierta, Hristoase Doamne?"
"Mai pot!" îi răspundea Hristos.

"Dar cum, când Ți-am promis atâta
Să nu mai cad.. și am căzut.."
"Dar pentru cei ca tine, dragă,
Eu Om ca tine M-am făcut!"

"O, Doamne, bunule Iisuse,
Mă pun puțin în pielea Ta:
De mi-ar greși atâta alții,
Nu cred că i-aș putea ierta.."

"Când vei primi a Mea lumină
Și când vei bea din harul Meu,
Vei înțelege ce-i iertarea
Și cât iubește Dumnezeu..

Nu știi cât suferim în ceruri
Eu, Tatăl Meu și Duhul Sfânt
Pentru păcatele pe care
Le face lumea pe pământ!

Ne întristăm de mila voastră,
Căci de muriți nepocăiți,
Din cauza întinăciunii
Cu Noi nu veți putea să fiți,

Dar dacă este pocăință,
Trimitem harul peste voi
Și curățindu-vă cu isop
Vă vom lua în cer, cu Noi!"

Aceste taine le primește
În suflet omul păcătos
Și-n pacea care îl cuprinde
El simte mila lui Hristos

Și varsă lacrimi și mai multe,
De-atâta dragoste uimit,
Apoi în sinea sa el zice:
"Nu, nu voi mai greși, promit!"

MOARTEA VA VENI LA TOȚI!

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!



de Preot Sorin Croitoru

 
Vreau să fii atent, creștine:
Moartea va veni la toți;
Și la oameni buni ca tine,
Și la criminali și hoți

Și la oameni de cultură,
Și la cei înapoiați
Și la sărăntoci ca mine,
Și la regi și împărați

Și la cei de prin spitale,
Și la oameni sănătoși,
Și la sfinții din pustie
Și la marii păcătoși

Și la tinerii puternici,
Și la cei trecuți de-acum;
Și la cei ce-n astă viață
Sunt la început de drum.

Moartea este nemiloasă,
Nu se-nclină nimănui.
Vai și-amar de om când Moartea
A bătut la ușa lui!

Dar la urma urmei Moartea
Este dreaptă într-un fel..
O trimite Creatorul,
Deci e dreaptă ca și El.

Zice-se că e arhanghel,
Parcă Sfântul Mihail.
Personal nu mi se pare
C-ar avea același stil.

Nimeni nu o mituiește,
Moartea-și râde de comori.
Dacă ești trecut pe listă,
N-am ce-ți face, frate: mori!

Din moment ce ea primește
Ordin de la Dumnezeu,
Nu e loc să ne ascundem,
Tot ne va găsi mereu.

O să zici că mare brânză,
Parcă ce-am descoperit?..
Vreau să-ți amintesc de Moarte,
Dacă încă n-ai murit

Fiindcă parcă lumea asta
E nebună de legat.
Toți se zbat să-i scape Morții,
Însă cine a scăpat?..

Cel ce Moartea o acceptă
E un mare înțelept
Fiindcă-n viața pământească
Va trăi curat și drept.

Se va pregăti de moarte,
Netemându-se de ea,
Ci de Dreapta Judecată
Și răspunsul ce-o să-l dea.

Dacă omul toată viața
Ține seama de Hristos,
Împlinindu-I Legea Sfântă,
Se va comporta frumos

Și atunci jupâna Moarte,
Poa' să vină dacă vrea
Și la tine, și la mine..
Nu ne temem noi de ea!

IISUS ERA ÎNGÂNDURAT..

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

de Preot Sorin Croitoru

 
Pe tronul Său de heruvimi
Iisus ședea îngândurat..
Tristețe multă se vedea
Pe chipul Său înlăcrimat.

Atunci Părintele ceresc,
Nemărginitul Dumnezeu,
Îl întrebă îngrijorat:
"De ce Te tulburi, Fiul Meu,

Ce gânduri Te mâhnesc așa,
Sau cine-i cel ce Te-a jignit,
Ca să-l dezvăț de a-L huli
Pe Însuși Fiul Meu iubit?.."

"Nu, Tată, plâng de mila lor,
Că-s frații Mei și îi iubesc
Și plâng, văzându-i că nu vor
Să creadă ca să-i mântuiesc..

Te-am ascultat și M-am jertfit
Ca să îi curăț de păcat;
Făcut-am cum Mi-ai poruncit,
Murit-am și am înviat

Și n-a rămas nici un cuvânt
Să nu Ți-l fi îndeplinit.
Urcând la cer, pe Duhul Sfânt
Pământului L-am dăruit

Ca orice om ce va primi
Credința-n Fiul Tău Iisus
Să-Ți poată iarăși deveni
Copil, prin Nașterea de sus.

Dar ei nu cred, și-atunci nu pot
Să le devin Mântuitor;
Degeaba M-am jertfit, că tot
Nu pot să spăl păcatul lor..

Iar cei ce cred se pierd și ei
Căci la povața celui rău
S-au rupt de slujitorii Mei
Și L-au pierdut pe Duhul Tău..

Mai e o mână de creștini
Ce trec al casei Mele prag,
Dar nici pe-aceștia, Tată bun,
Nu pot să îi privesc cu drag

Căci tare mult s-au înrăit,
Pierdut-au dragostea de tot;
Oricât ar bea din Harul Meu,
Să-i mântuiesc, nicicum nu pot!

Atunci Preabunul Dumnezeu
Îl mângâie cu glasul blând:
"Nu Te mâhni, Feciorul Meu,
Eu știu că ai muri oricând

Pe-o altă Cruce, de-ai putea
Pe frații Tăi și fiii Mei
Să-i speli de firea lor cea rea
Și să îi duci în Rai pe ei,

Dar nu se poate, Fiul Meu,
Să-i mântuim de ei nu vor.
Îmi pare rău de-or merge-n iad,
Dar soarta e în mâna lor!"

PLÂNGEA CÂNDVA CU LACRIMI GRELE..

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

                          de Preot Sorin Croitoru 

Plângea cândva cu lacrimi grele

În sinea lui un păcătos..

"Mai poți ierta, Hristoase Doamne?"

"Mai pot!" îi răspundea Hristos.

"Dar cum, când Ți-am promis atâta

Să nu mai cad.. și am căzut.."

"Dar pentru cei ca tine, dragă,

Eu Om ca tine M-am făcut!"

"O, Doamne, bunule Iisuse,

Mă pun puțin în pielea Ta:

De mi-ar greși atâta alții,

Nu cred că i-aș putea ierta.."

"Când vei primi a Mea lumină

Și când vei bea din harul Meu,

Vei înțelege ce-i iertarea

Și cât iubește Dumnezeu..

Nu știi cât suferim în ceruri

Eu, Tatăl Meu și Duhul Sfânt

Pentru păcatele pe care

Le face lumea pe pământ!

Ne întristăm de mila voastră,

Căci de muriți nepocăiți,

Din cauza întinăciunii

Cu Noi nu veți putea să fiți,

Dar dacă este pocăință,

Trimitem harul peste voi

Și curățindu-vă cu isop

Vă vom lua în cer, cu Noi!"

Aceste taine le primește

În suflet omul păcătos

Și-n pacea care îl cuprinde

El simte mila lui Hristos

Și varsă lacrimi și mai multe,

De-atâta dragoste uimit,

Apoi în sinea sa el zice:

"Nu, nu voi mai greși, promit!"

POVESTEA MEA, POVESTEA TA..

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!



de Preot Sorin Croitoru

Un om era atât de trist fiindcă păcătuise,
Încât în inimă simtea că viu fiind, murise.
Se închisese-'n sinea sa ca într-o închisoare
Si nimeni nu-i întelegea amara întristare..

În prima zi l-a stăpânit un fel de împietrire,
Apoi sărmanul a-'nceput să plângă în nestire..
El nu plânsese-asa nici când îi mai mureau din rude
Si iată-acum nu contenea podeaua să o ude..

Într-un târziu se întări si merse-'ntr-o cămară
În care candela ardea din zori si până-'n seară.
Era un fel de mic altar, un colt de rugăciune,
În care el obisnuia să piardă ceasuri bune.

Atâtea binecuvântări acolo mai primise,
Dar astăzi, cum v-am spus deja, în inimă murise..
Se duse mai întâi smerit 'naintea Maicii Sfinte
Si zguduit de suspinări, i se rugă fierbinte:

"Măicuta mea si-a tuturor, Măicuta mea Preasfântă,
Alină-mă ca pe-un rănit, căci inima mi-e frântă,
Îmbracă-mă ca pe-un orfan ce-'n viată pribegeste,
Primeste-mă ca pe-un străin ce casă nu-si găseste..

Întoarce-te spre Fiul tău si roagă-L pentru mine,
Căci tu în Cana l-ai scăpat pe mire de rusine..
Eu stiu că am păcătuit si-astept ca să mă certe,
Dar sufletul de har lipsit, te roagă să mi-l ierte..

Să nu mă lepede de tot de la Preasfânta-I fată,
Căci fără El, cum voi putea să trec prin astă viată"?..
Icoana Domnului Hristos îl astepta tăcută,
Asa că omul amărât cu lacrimi o sărută,

Apoi vorbindu-i, simte că Stăpânul îl ascultă,
Iar întristarea care-'ntâi era atât de multă,
Se risipeste ca un fum, ca negura dispare,
Iar locul ei îl ia acum o blândă alinare..

Privindu-L pe Hristos în ochi, el vede că-i privit;
Iubindu-L pe Hristos cu foc, el simte că-i iubit!
Din nou, ca doi prieteni vechi, ei îsi vorbesc acum:
Samarineanul l-a salvat pe cel căzut pe drum,

Căci El nicicând nu îl întreabă pe omul cel rănit
De ce-a căzut între tâlhari, de ce s-a rătăcit,
Ci ca un Doctor bun si blând, cu untdelemn si vin,
Alină rana de pe trup si-al sufletului chin..

Povestea mea, povestea ta, povestea tuturor,
A celor care au pierdut, apoi au plâns de dor,
Povestea Celui Care e mereu cu noi aici,
Căci îi iubeste-atât de mult pe fratii Săi mai mici..
amin

IATĂ, NOUĂ NI S-A DAT..

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

(cântecul Sfintei Cruci)

de Preot Sorin Croitoru

Creștinule, să-ți amintești

De stai, de vii sau de te duci,

Pe trup să te pecetluiești

Mereu cu Semnul Sfintei Cruci!

Căci iată, nouă ni s-a dat

Ca să ne fie de folos,

Din ceruri Semnul minunat:

Chiar Crucea Domnului Hristos!

Creștinule, când te trezești

O cruce repede să-ți faci..

Pe Dumnezeu să Îl slăvești,

De vrei Stăpânului să-I placi.

Când ai plecat la muncă iar,

Cu crucea să te însemnezi,

Ca să nu-ți fie în zadar

Sudoarea frunții, când lucrezi.

Creștinule, când te hrănești,

Și de începi, și de-ai gătit,

Cu cruce tu să-I mulțumești

Lui Dumnezeu ce te-a hrănit!

Iar în necaz și în dureri,

Când nu te poți opri din plâns

Și milă Domnului Îi ceri

Tu Semnul Crucii ține-l strâns!

Atunci când tu ești mulțumit

Și toți ai tăi sunt fericiți

Că Dumnezeu v-a miluit,

Cu Semnul Crucii să-L slăviți!

Iar noaptea când te duci la somn,

De greul zilei ostenit,

Văzând pe Cruce pe-al tău Domn,

Să te gândești cât te-a iubit..

amin

PUNE-MI, DOAMNE, SARE ÎN CUVÂNT!

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

de Preot Sorin Croitoru

Pune-mi, Doamne, sare în cuvânt

Să nu-mi fie vorba cu păcat,

Să nu fie graiul meu nesfânt,

Ci să fiu în vorbă cumpătat.

Pune-mi, Doamne, sare în cuvânt,

Pune-mi miere-n vorba ce-o rostesc

Ca să nu devină vorbă-n vânt,

Nici pumnal cu care să lovesc..

Fă să-mi fie vorba untdelemn,

Dă-i un strop de har vindecător

Ca să pot cu pace să îndemn,

Alinând mâhnirea în popor..

Pune, Doamne, sare-n vorba mea,

Dar să pui și-o brumă de piper,

Ca acel ce-o va primi pe ea

Să înceapă-a cugeta la Cer..

Dă-mi prin harul Duhului Cel Sfânt

Să-mi găsesc cuvântul potrivit:

Cei legați prea tare de pământ

Să-nțeleagă unde au greșit,

Oamenii cu un destin mai greu,

Ispitiți în suferința lor,

Să învețe de la Dumnezeu

Cum Își duce Crucea răbdător,

Iar creștinii cei bogați în har,

Rugători destoinici pricepuți,

Să mă pomenească-n rugi măcar,

Alungând vrăjmașii nevăzuți..

Pune-mi, Doamne, bucurie-n grai,

Să-i aprind pe alții când vorbesc

De râvnirea locului din Rai

Pregătit de Tatăl Cel ceresc.

Poate dacă ei s-or mântui,

Ajutați și de cuvântul meu,

Or să ceară milă într-o zi

Pentru mine de la Dumnezeu..

Doamne ajută!

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." 

de Preot Sorin Croitoru

Toți greșim, greșim mereu..
A greși e omenește,
De aceea Dumnezeu
Rareori ne dojenește,

Căci El știe că greșim,
Dar Îl biruie iubirea
Și Se uită cum pierim,
Urâțindu-ne noi firea..

De când Fiul S-a-ntrupat,
Lumea-I este și mai dragă
Însă, cu adevărat
Cu păcatul nu-i de șagă..

Viața după legea Lui
Ne preface-ncet în îngeri..
Unde viață sfântă nu-i,
Să ne pregătim de plângeri

Căci păcatul, dragii mei,
Străduindu-se să placă,
Pune gheara pe acei
Ce nu s-au temut să-l facă

Și apoi ca un tiran
Îi silește să-l repete
Zi de zi și an de an,
Până-ncărunțesc la plete..

Cât va fi de dureros,
La o ultimă spovadă,
Pentru omul păcătos
Ce va-ncepe-atunci să vadă

Diavoli negri ca un scrum,
Chiuind de bucurie
Și strigându-i că de-acum
E al lor pe veșnicie..

Poți să ți-l imaginezi
Cum păcatele-și îngaimă?..
Ia să-mi zici acum, ce crezi,
Tu vei rezista la spaimă?..

Căci tu duh întunecat
N-ai văzut nici în coșmare,
Însă pe al morții pat
Vei vedea în număr mare..

Da, iubiții mei, e greu..
Ne așteaptă clipe grele..
Are ceruri Dumnezeu,
Însă pân-ajungi la ele..

De acea iar vă spun:
Cu păcatul nu-i de șagă,
Chiar de Domnul este bun,
Chiar de lumea Lui i-e dragă..

VOCEA BLÂNDĂ

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

de Preot Sorin Croitoru

Priveam odată, într-o noapte,

Un cer senin ticsit de stele;

Sclipeau ca niște diamante

Iar eu mă minunam de ele..

Și-am auzit atunci o Voce

Atât de blândă că-mi zicea:

"Îți place cerul plin de stele?

Să știi că e lucrarea Mea"!

În altă zi urcam pe munte

În aer tare de pădure

Și mă uitam la păsărele,

Cum se ascund sub rugi de mure

Și iarăși Vocea minunată

A răsunat atunci în mine:

"Pădurea asta am făcut-o

Pentru copii cuminți ca tine"!

În vremea-aceea, Vocea blândă

O auzeam destul de des,

Deci învățat fiind de Dânsa,

În inimă am înțeles

Că-n orice loc și-n orice clipă,

De ochii lumii nevăzut,

E un Tătic ce îi veghează

Pe toți acei ce au crezut.

De multe ori mi-e dor de Dânsul

Și-atunci mă uit spre cer mereu..

Dar, hai să vă divulg secretul:

TĂTICUL MEU E DUMNEZEU!

SĂ PRIVIM ÎN SUS!

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

de Preot Sorin Croitoru

Un țăran și-a luat băiatul

Să-i dea ajutor să fure

Cucuruzi de pe ogorul

Ce era lângă pădure.

Își făcuse bine planul

Badea-al nostru cel ursuz:

"Plodul o să-mi stea de pază

Cât fur eu la cucuruz".

Deci în seara cu pricina

Mai devreme s-au culcat,

Iar în miez adânc de noapte

De la somn s-au ridicat..

Când ajunseră pe câmpul

Plin de galbenii știuleți,

Încruntat, îi zice tatăl

Feciorașului isteț:

"Ni' la mine măi băiete,

Dacă vezi pe cineva

Că se uită spre căruță,

Să-mi faci ca o cucuvea"!

A plecat țăranu-n holdă

Și pe adunat s-a pus,

Iar copilul cam cu teamă

Se uita mereu în sus..

Deci țăranul nostru lacom

Nici prea bine nu-ncepu,

Că își auzi băiatul:

"Cucuvau!" și "Buhuhu"!

Într-o clipă se-nspăimântă

Și o rupe la picior.

Ajungând lângă căruță,

Îl întreabă pe fecior:

"Zi copile cin' ne vede,

Că nu văd pe nime' eu"!

Dar băiatul zise-n șoaptă:

"Ba ne vede.. Dumnezeu"!

Auzind răspunsul ăsta,

Tatăl foarte fâstâcit

Murmură ca pentru sine:

"Doamne, mult am mai greșit"..

Deci urcându-se-n căruță,

Fără cucuruz s-au dus,

Iar istoria ne-nvață

SĂ PRIVIM MEREU ÎN SUS!

MULȚUMESC!

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!



de Preot Sorin Croitoru

Să poți zbura ușor prin Univers,
Să poți să scrii din când în când un vers,
Să poți o melodie să compui,
Să poți la Cer cu mintea să te sui,
Acestea-s daruri, frate, n-ai știut?..
Tu le-ai primit atunci când te-ai născut!


Să poți pricepe tot ce vezi în jur,
O lună plină sau un cer azur,
Un codru verde sau un câmp cu flori,
O rouă rece dimineața-n zori,
Acestea-s daruri, frate, n-ai știut?..
Tu le-ai primit atunci când te-ai născut!

Să poți privi și cea mai mică stea,
Sclipirea ei tu să o poți vedea,
Minunile naturii să le-admiri,
De frumusețea lumii să te miri,
Acestea-s daruri, frate, n-ai știut?..
Tu le-ai primit atunci când te-ai născut!

Să poți s-auzi o inimă bătând,
Să te-nspăimânte vântul, șuierând,
Să te încânte-al ciocârliei cânt,
Sau vreun copil, stâlcind câte-un cuvânt,
Acestea-s daruri, frate, n-ai știut?..
Tu le-ai primit atunci când te-ai născut!

Să poți cu mâna lucruri să apuci,
Să-ți faci tu singur semnul Sfintei Cruci,
Să poți să mergi atunci când îți dorești,
Să hotărăști și-ndată să pornești,
Acestea-s daruri, frate, n-ai știut?..
Tu le-ai primit atunci când te-ai născut!

Să fii iubit atunci când tu iubești,
În orice zi un zâmbet să primești,
Să vezi doar armonie-n jurul tău,
Pe-ai tăi să nu-i ajungă nici un rău,
Acestea-s daruri, frate, n-ai știut?..
Tu le-ai primit când Dumnezeu a vrut!

Să poți trăi tihnit în casa ta,
Să nu se-atingă relele de ea,
Pe masă pâinea să o ai oricând,
Să nu-ți lipsească un bănuț nicicând,
Acestea-s daruri, frate, n-ai știut?..
Tu le-ai primit când Dumnezeu a vrut!

Să ai o casă plină de copii,
Să-ți sară-n gât când de la lucru vii,
Să își ridice nasurile-n sus
Ca să le-arăți ce daruri le-ai adus,
Acestea-s daruri, frate, n-ai știut?..
Tu le-ai primit când Dumnezeu a vrut!

Atât de mult primim, și nu vedem
Ce Tată iubitor în cer avem,
Purtându-ne de grijă nevăzut,
Căci El iubește tot ce a făcut..

De-aceea, înainte de orice,
Frumos și cu dreptate lucru e,
Rugându-ne Părintelui Ceresc,
Să-I spunem totdeauna MULȚUMESC!

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

LISAVETA ȘI CEAPA

de Preot Sorin Croitoru

Într-un sat din alte vremuri

Nici prea mic dar nici prea mare,

Lumea își căra recolta

De pe câmpuri spre hambare..

Boii osteniți la juguri

Târâiau pe drumuri rele

Zeci de care legănate

Purtând roadele în ele..

Se-auzeau doar voci domoale

Care-i îndemnau să tragă;

Chiar și soarele-ostenise,

Strălucind o zi întreagă..

Obosiți de-atâta muncă,

Toți păreau puțin ursuzi;

Se luptaseră ca leii

La tăiat de cucuruzi..

Plini de tăieturi pe față,

De cenușa din pănuși,

De beșici făcute-n palme

De la lipsa de mănuși,

Cui îi arde să vorbească,

Prin căruțe tupilați?..

Toți se scarpină la bube

Sau pe unde-s zgâriați..

Dar se tulbură deodată

Liniștita înserare:

De la una din căruțe

Se aude o strigare:

"Staai, oprește boii, bade,

Dă-te jos și o ridică"!

Ce se-ntâmplă?.. Din căruță

A căzut o ceapă mică,

Ceapa însă aparține

Lisavetei lui Ilie..

Nu-i de glumă, e dezastru..

Dar ce zic?.. E tragedie!!

Fiindcă baba Lisaveta

E știută de zgârcită:

Nimeni n-a primit vreodată

De la ea vreun colț de pită!

Să-ndrăznești să-i ceri bătrânei

Să îți dea o țâr' de slană?..

Păi zgârcita nu se-ndură

Să-ți dea apa dintr-o cană!

Da, e mare tragedie,

Ceapa a plecat la vale..

Badea Gheo' abia se mișcă,

Aplecat puțin de șale,

Dar nu-i chip să o ajungă,

Deci o lasă să dispară

Și se-ntoarce la căruță,

Unde baba-i foc și pară..

"N-o fost chip s-ajung la ceapă.."

"Care? Cum?.. Vorbești în dodii?.."

Și-mi înjură Lisaveta

Cele doisprezece zodii,

Apoi, roșie de ciudă,

Cu o voce resemnată:

"Ei.. Să zică bogdaproste

Care-o va găsi vreodată.."

Moare baba Lisaveta..

Dracii, după datorie

Vor să-i tragă bietul suflet

Jos în iad, pe veșnicie..

Chiuie precum tătarii:

"Fraților, e-a noastră baba!

N-are cum să îndrăznească

Îngerul să-și bage laba!"

Da' de unde.. Într-o clipă

Mii de îngeri se arată..

Sub imensele lor aripi

Sufletul se-ascunde-ndată!

"E a noastră, avem ordin.

Domnului Îi aparține!

Dispăreți în iadul vostru,

Dacă vreți să fie bine!"

"Nu se poate! Nu-se-poa-te!

Asta e cu neputință!

Baba asta e-o zgârcită,

Una fără de credință!

Mai verifică o dată,

N-a făcut în viață bine.

Dacă ne-o luați pe asta,

Să vă fie-n veci rușine!"

"Nu auzi că e poruncă,

Învechitule în rele?..

Îndrăznești să treci cu sila

Peste ordinele mele??

Cine ești, să-ți dau raportul,

Oare Dumnezeu greșește?..

Tu, părinte al minciunii,

Vino-ncoace și privește!"

Și arhanghelul deschide

Un ecran de foc, deodată,

Și istoria cu ceapa

Tuturor el le-o arată..

Ca la video de astăzi,

Derulează încă-o dată:

"EI.. SĂ ZICĂ BOGDAPROSTE

CARE-O VA GĂSI VREODATĂ"..

"Vezi, a dat de bogdaproste,

Asta, oare, nu-i pomană?..

Dacă nu dorești probleme,

Înapoia mea, satană!"

Și-au plecat cu Lisaveta

Spre cereștile palate,

Lăsând diavolii cei negri

Cu gurițele căscate..

Asta este o poveste,

Poate-o fi exagerată..

Să îți afli mântuirea

Cu o ceapă degerată..

Dar ideea principală

E că cine miluiește,

De la Dumnezeu din ceruri

Multă milă el primește!

amin

Bineînțeles, sper să nu vă limitați la această ceapă degerată..

RUGĂCIUNEA TĂCERII

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

de Preot Sorin Croitoru

S-a dus la preot o creștină
Să-i ceară câteva cuvinte,
Sperând s-o scoată la lumină
Acel bătrân și sfânt părinte..

Și-n Taina Sfintei Spovedanii
Își spuse calm, ca-n mănăstire,
Păcatele făcute-n anii
Când nu știa de mântuire,

Iar când primi și dezlegare,
Cum după regulă se face,
Ea îndrăzni cu-o întrebare
Ce nu-i dădea în suflet pace:

"De ce nu îmi primește Domnul
Nicicând, smerita rugăciune?..
Mă rog de mă apucă somnul,
Dar simt în suflet uscăciune..

În ruga mea eu sunt atentă
Și suflet pun și râvnă multă..
Sunt harnică și insistentă
Și totuși Domnul nu m-ascultă"!

"Te rog să îmi descrii mai bine,
Să înțeleg din ce pricină
Nu-i pasă Domnului de tine,
De nu Îi vezi a Sa lumină..

Deci ca să-mi fac eu o idee
Despre această uscăciune,
Te rog să-mi spui acum, femeie,
Cum faci tu sfânta rugăciune".

"Mă rog, mă rog, sfințit părinte,
Mă rog pe zi, mă rog pe seară,
Și totdeauna înainte
Aprind trei lumânări de ceară".

"Dar tu privești icoana sfântă"?
"Nu pot, căci eu mă uit în carte
Și-n timp ce gura mea cuvântă,
Nu pot privi în altă parte.

Citesc, părinte, la Psaltire
Și acatiste cât de multe,
Citesc cu multă dăruire,
Sperând ca Domnul să m-asculte,

Dar inima mi-e împietrită,
Iar mintea, tulbure și rece..
Să fie, oare, o ispită?..
Nu înțeleg ce se petrece"!

"Nu-i bun, făcu bătrânu-n sine,
Cu degetul adus la tâmplă..
Să fii atentă-acum la mine,
Că-ți zic, femeie, ce se-ntâmplă:

Te rogi cu multă hărnicie,
Dar rugăciunea ți-e greșită,
Degeaba ți se pare ție
Că treci prin nu știu ce ispită..

Cum poți vorbi cu o persoană,
De nu-i încrucișezi privirea?..
Și cum privești tu spre icoană,
Când nici nu-ți întrerupi citirea?..

E cât se poate de firească
Citirea rugăciunii sfinte,
Dar dacă vrei să îți vorbească
Hristos în inimă și-n minte,

Mai lasă cartea deoparte
Și mai privește spre icoană,
Spre Domnul, nu în altă parte,
Căci El e-acolo, în persoană"!

"Nu înțeleg, sfințit părinte..
Să mă lipsesc de rugăciune
Și să privesc fără cuvinte,
Sperând în nu știu ce minune"?!

"Prin rugăciunile citite
Abia se dezmorțește gândul,
Apoi trăiri nebănuite
Să știi că își așteaptă rândul!

Cuvântul meu nu-l poți pricepe
Acum, când ești pe prima treaptă;
Să urci întâi, și vei începe
Să vezi că vorba mea e dreaptă.

E necesară, deci, citirea
Doar pân' ce mintea se urnește.
Apoi, de vrei să-I simți iubirea,
Spre Domnul nostru tu privește"!

Creștina noastră-apoi se duse
Să-și caute de mântuire..
Făcu așa precum îi spuse
Bătrânul la Mărturisire;

Nu mai citea din cărți hectare,
Ci numai câteva minute,
Doar rugăciuni începătoare
Și ce putea s-o mai ajute..

Apoi simțea un dor fierbinte,
Un dor ce nu îl mai simțise
În viața ei de mai 'nainte,
De Cel ce pentru ea murise

Și Îi privea icoana blândă,
Iar El îi întâlnea privirea,
Apoi în inima-i plăpândă
Hristos Își arăta mărirea..