Când o să dorm în cimitir,
Sătul de viața zbuciumată,
Aș vrea un rug de trandafir
De specie înmiresmată.
Să nu opriți această floare,
De va dori ca să se suie
În semn de ultimă onoare,
Pe crucea care-o să se puie!
Deși din trupul sub țărână
Doar oase albe-or să rămâie,
Aș vrea o dată-'n săptămână
Să simt mireasmă de tămâie.
Doar Providența Cea Divină
Ne știe dinainte soarta:
Aș vrea ca-'n groapa mea să vină
Când va muri și ea, consoarta..
Pe cei ce au știut să-'mpartă
În viață bucurii, durere,..
N-ar trebui să îi despartă
Nici moartea, pân' la Înviere!
Eu sper cu-a Domnului putere,
Virtutea-'ntreagă să rămână..
Atunci și noi la Înviere,
Ne-om ține iar cuminți de mână..
amin
