Intr-o zi, pe cand se aflau in calatorie si se pregateau sa treaca peste un rau care iesise din matca, doi calugari au vazut o femeie de o frumusete rara, care i-a rugat s-o ajute sa treaca peste apele involburate. Voia sa treaca pentru a merge la tatal ei bolnav, dar nu indraznea sa incerce.
Primul calugar, fara macar sa asculte vorbele tinerei femei, a intrat in apa si a trecut dincolo. Se temea ca atingand-o ar fi cazut in ispita. Dar cel de-al doilea calugar, a luat femeia pe brate si cu multa grija a trecut-o pe malul celalalt. Aceasta i-a multumit si s-a indepartat in graba. Cei doi calugari si-au vazut mai departe de drum. Au mers in tacere cateva ceasuri. Deodata, primul calugar, l-a intrebat pe tovarasul sau de drum: "Cum de ai putut sa o iei pe bratele tale pe tanara aceea? Nu te-ai gandit ca te-ar fi putut ispiti? Fiindca, noi am facut un juramantul castitatii, adica acela de a nu ne atinge de femei. Nu ti-e teama ca ai calcat votul monahal facut inaintea lui Dumnezeu?"
Uitandu-se putin mirat la fratele sau de nevointa, al doilea calugar i-a raspuns insa: "E adevarat, eu am purtat pe brate pe femeia aceea cat timp am trecut-o raul, dar tu se pare ca nici acum nu ai scos-o din minte"...
De multe ori, atunci cand cadem in vreun pacat, cel pe care dam vina cel mai usor este trupul nostru cu neputintele lui. Uitam insa ca toate cele pacatoase se zamislesc mai intai in minte si pastrarea lor acolo, convorbirea noastra cu ele ne pot aduce intr-o ipostaza riscanta, periculoasa. De aceea scoaterea gandurilor care ne-ar putea dezorienta duhovniceste este indispensabila pentru pastrarea curateniei sufletesti si trupesti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
„Mulţumesc” e un cuvânt uşor de spus. Adaugă-i un zâmbet, puţin suflet şi rosteşte-l cât de des poţi, verbal sau în gând. Cu fiecare mulţumesc îţi înmulţeşti ocaziile de a fi recunoscător, aşa cum cu fiecare zâmbet îţi creşti calitatea relaţiei cu ceilalţi.