O POVESTE TRISTA

Într-o zi am mers la magazin să fac cumpărături, și dintr-o dată am observat casierul vorbind cu un băiat nu mai mult de 5 sau 6 ani. Casierul spune:
- Îmi pare rău, dar nu ai destui bani pentru a cumpăra această păpușă.
Apoi, băiețelul sa întors spre mine și întreabă:
- Domnule,е аdevărat ca nu am destui bani?
Am numărat banii și am spus:
- Dragul meu, nu ai suficienți bani pentru a cumpăra această păpușă. Băiețelul a continuat să tină păpusa în mînă .
După ce am achitat cumpărăturile, din nou, m-am dus la el și l-am întrebat de ce îsi dorea această păpușă ...?
- Aceasta păpusă îi plăcea mult surioarei mele.
Aș dori să-i fac cadou de ziua ei!
As vrea să-i dau păpusa mamei mele,ca să i-o transmită surioarei mele,cind va pleca la ea!
... Ochii lui erau atît de tristi cînd vorbea
- Sora mea a plecat la Dumnezeu.
Asa mi-a zis tata,si a zis ca curînd va pleca si mama la Dumnezeu,si eu m-am gîndit că va lua păpusa si o să i-o dee surioarei mele.
.... Inima mea sa oprit.
Băiețelul sa uitat la mine și a spus:
- I-am spus tatălui meu ca mama sa nu plece pînă nu vin eu de plimbare.
Apoi mi-a arătat o poză în care el este fericit și zâmbitor. - Vreau ca mami să ia poza mea cu ea, astfel sora mea nu ma va uitat.
Și a adăugat:
- O iubesc pe mama mea și nu vreau să plece, dar tata spune că ea trebuie să meargă la sora mea mai mică. Apoi se uită din nou la păpusa cu ochi triști ... Mi-am luat repede portofelul și iam zis băiatului:
- Poate mai numărăm odata banii,dacă tu zici că sunt deajuns pentru a cumpăra păpusa?
Da ... Eu cred că am destui bani pentru a cumpăra păpușa!
Fără ca să vadă el, am adăugat o parte din bani si din nou și am început să numărăm. Au fost suficienti pentru a cumpăra papusa și încă au mai rămas.
Băiețelul a spus:
- Mulțumesc, Doamne, pentru că mi-ai dat bani!
Apoi sa uitat la mine și a adăugat:
- Ieri seara inainte de culcare am cerut lui Dumnezeu să-mi dea bani pentru a cumpăra o păpușă pentru sora mea ca sa i-o transmit prin mama mea! El m-a auzit! Am vrut, de asemenea, să am suficienți bani pentru a cumpăra un trandafir alb pentru mama mea, dar nu am îndrăznit să-i cer de la Dumnezeu. Dar El mi-a dat destui bani pentru a cumpăra păpusa si un trandafir. Mama mea iubeste trandafirii albi! ...
Am terminat cumpărăturile îngîndurat.
Din capul meu nu iesea acest băiat.
Apoi mi-am amintit că acum două zile într-un articol de ziar local, era scris despre un om beat cu un camion, care a lovit o femeie și o fetiță.
Fetita a murit imediat la fața locului și femeia era în stare critică.
Familia trebuie să decidă pentru a opri aparatul care o tinea in viață, pentru ca tînăra femeie nu va mai iesi din comă.
Oare această familie este a băiatului, care a vrut să cumpere păpușa surioarei lui?
După două zile într-un ziar a fost publicat un articol în care ziceau că acea tînără a murit ...
Eu nu am reusit să tin lacrimile ...
Am cumpărat un trandafir alb și a mers la înmormîntare ...
Fată tînără îmbrăcata în alb într-o mână avea o păpușă și o fotografie, și pe de altă parte, avea un trandafir alb.
Am plecat cu lacrimi în ochi, și am simțit că viața mea se va schimba acum ...
Nu voi uita niciodată dragostea pe care băiatul o avea catre mama și sora lui!

sursa

https://www.facebook.com/marin.stefan.589/posts/2041551882746845

CĂLUGARUL INTELEPT.

   Intr-o zi, pe cand se aflau in calatorie si se pregateau sa treaca peste un rau care iesise din matca, doi calugari au vazut o femeie de o frumusete rara, care i-a rugat s-o ajute sa treaca peste apele involburate. Voia sa treaca pentru a merge la tatal ei bolnav, dar nu indraznea sa incerce.
   Primul calugar, fara macar sa asculte vorbele tinerei femei, a intrat in apa si a trecut dincolo. Se temea ca atingand-o ar fi cazut in ispita. Dar cel de-al doilea calugar, a luat femeia pe brate si cu multa grija a trecut-o pe malul celalalt. Aceasta i-a multumit si s-a indepartat in graba. Cei doi calugari si-au vazut mai departe de drum. Au mers in tacere cateva ceasuri. Deodata, primul calugar, l-a intrebat pe tovarasul sau  de drum: "Cum de ai putut sa o iei pe bratele tale pe tanara aceea? Nu te-ai gandit ca te-ar fi  putut ispiti? Fiindca, noi am facut un juramantul castitatii, adica acela de a nu ne atinge de femei. Nu ti-e teama ca ai calcat votul monahal facut inaintea lui Dumnezeu?"
   Uitandu-se putin mirat la fratele sau de nevointa, al doilea calugar i-a raspuns insa: "E adevarat, eu am purtat pe brate pe femeia aceea cat timp am trecut-o raul, dar tu se pare ca nici acum nu ai scos-o din minte"...
   De multe ori, atunci cand cadem in vreun pacat, cel pe care dam vina cel mai usor este trupul nostru cu neputintele lui. Uitam insa ca toate cele pacatoase se zamislesc mai intai in minte si pastrarea lor acolo, convorbirea noastra cu ele ne pot aduce intr-o ipostaza riscanta, periculoasa. De aceea scoaterea gandurilor care ne-ar putea dezorienta duhovniceste este indispensabila pentru pastrarea curateniei sufletesti si trupesti.